Page 83 - Microcontrolere - Indrumator de laborator

PWM, sau modularea lățimii impulsurilor, este o tehnică care ne permite să
ajustăm valoarea medie a tensiunii care ajunge la dispozitivul electronic prin pornirea
și oprirea curentului electric într-un ritm rapid. Tensiunea medie depinde de ciclul de
funcționare sau de timpul în care semnalul este activat față de timpul în care semnalul
este dezactivat într-o singură perioadă de timp, așa cum se poate observa în Figura
10.1. Se folosește un semnal dreptunghiular a cărui frecvență rămâne constantă și
astfel și perioada semnalului rămâne constantă, dar variază perioada cât semnalul
rămâne pe „on” față de perioada totală a semnalului, ceea ce se definește ca factor de
umplere.
În principiu am putea conecta o ieșire digitală a plăcii Arduino la un tranzistor
MOSFET de putere, iar tranzistorul să alimenteze motorul de curent continuu. Dând
comanda în PWM, adică un semnal cu modulație în durată, la ieșirea Arduino, am
putea modifica turația (viteza) motorului. Însă motorul nostru se va roti tot timpul în
aceeași direcție. În practică, ne dorim însă ca motorul să se rotească în ambele direcții.
Din acest motiv vom folosi o punte H, care ne ajută să alimentăm motorul cu ambele
polarități ale tensiunii de alimentare astfel încât să se rotească în ambele direcții.
Puntea H are în componență 4 comutatoare electronice formate din 4 tranzistoare
MOSFET, așa cum se poate observa în Figura 10.2. Motorul este conectat în
diagonala punții astfel încât dacă vom comanda pe rând tranzistoarele de pe diagonala
punții, vom putea schimba polaritatea tensiunii de alimentare a motorului și, respectiv
direcția de rotire a lui [12].

Fig. 10.2. Comanda punții H pentru acționarea motorului [12]

80